bruschete cu somon

Mancare cu somon

Weekend-ul meu a fost rupt din studentia clujeana, cu mirosuri si gusturi de atunci. Cu oameni dragi in jur, prieteni vechi care te citesc dintr-o privire, inainte chiar sa apuci sa spui ce gandesti. La urechea lor poti sa rostesti mereu exact ce-ti trece prin cap.. Te judeca, atat de uman cum o facem cu totii, fara exceptie, dar o fac cu drag si privindu-te ca pe o parte din ei, cu care nu pot fi prea duri.

Nu i-am vazut de luni intregi, dar cand am intrat pe usa a fost ca si cum nu as fi plecat de acolo. Cu o singura exceptie. Stiau ca am innebunit in ultimul timp cu mancarea. Si au incasat in freza brutal obiceiurile mele care m-au transformat in ultimul timp intr-un freak.

Am trecut impreuna printr-un breakfast cu fructe, printr-un pranz nereusit in oras si la cina mi-am dat arama pe fata si poate, pentru prima data de cand ii cunosc, m-am dat in spectacol in fata lor in bucatarie.

Era greu sa-i multumesc pe toti. O prietena cu care plecasem la pachet din Bucuresti, tine post pentru curatirea trupului, dar nu si a spiritului, las ca stiu eu de ce. Ceilalti, cuplul minune care ne gazduia si finutul meu, tot un portocal si el, nu prea vor sa accepte mancaruri care nu se lipesc de carne in drumul lor dinspre frigider spre stomac.

Dar i-am convins cu bruschetele mele minunate cu masline si rosii. M-am gandit asa: toti de la masa aia adoram pasta de masline si rosiile.

Dar in loc de pasta cumparata am folosit masline naturale, kalamata, taiate maruntel, infratite cu bucatele mici de usturoi, cat un varf de ac, si stropite cu ulei de  masline ca de o ploaie torentiala de vara. M-am lipsit de sare si piper pentru ca maslinele astea minunate, cele mai bune daca e sa ma intrebati pe mine, au gust atat de puternic aromat, incat nu mai e nevoie de nici un alt condiment. Mai ales sare.

Am asezat cu lingurita amestecul asta minunat peste felii de panici chabata si pave, cumparate cu drag de o alta prietena, vecina. Iar deasupra au tronat in voie, bucatele de rosii cherry taiate dupa cum a lasat-o inima pe prietena cunoscuta pana nu demult sub numele de another cherry. Destul de draguta nimereala.

Ca sa nu planga lumea de foame in sala, dupa ce se vor duce primele minunatii de pe masa, am alaturat un platou de bruschete si cu somon.

Painici de acelasi fel, mangaiate cu un strat subtire de unt si acoperite cu o fasiuta de somon subtire ca o aripioara de fluture. Si astea au fost de-a dreptul divine, mai ales pentru mine care am facut in ultimul timp o obsesie pentru amicul somon.

Maine va povestesc, etapa doi a calatoriei. Meet the parents. My parents, care raman cu gandul ca nu-i iubesc destul daca nu curat masa de bucatele pe care mi le astern in fata. Si acolo chiar nu a fost usor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *