creatively satisfied

I can get no satisfacţie

Two Minutes With TGD: Are You Creatively Satisfied? from The Great Discontent on Vimeo.

În ultimele două zile am văzut clipul ăsta pe multe bloguri de advertising din afara României şi nu pot să nu mă întreb de ce la noi nu prea a luat share-uri. Cred că ilustrează destul de bine şi atitudinea oamenilor din agenţiile româneşti, mai ales dacă observaţi procentul destul de mare al celor care se declară satisfăcuţi cu munca lor “creativă”.

Cu aroganţa specifică departamentului care e de obicei obraznic, o să presupun că primul răspuns din film vine de la un om de Client Service. De unde oare atâta relaxare că “ce avem e ok” şi nu trebuie să ne chinuim pentru mai bine? Da, am o problemă personală cu cei care ar trebui să ghideze echipe întregi spre soluţii de comunicare cât mai bune, care declară că susţin inovaţia şi chiar oferă exemple originale şi curajoase DAR când se văd în faţa unei idei extraordinare nu o recunosc, nu o susţin şi mai ales nu se luptă pentru ea. Recunosc că mă surprinde încă uşurinţa cu care unii cred că un salariu bun le aduce suficientă satisfacţie. Sau cum alţii rămân pur şi simplu indiferenţi. Sau cum alţii aleg să se păcălească şi să creadă balivernele corporatiste. Sunt prea puţini, se vede şi în clipul de mai sus, cei care cred că în munca noastră nu există ceva mai important decât ideea. Şi care atunci când sunt întrebaţi despre satisfacţia lor din punct de vedere creativ, ezită să dea un răspuns afirmativ, gândindu-se că întotdeauna se poate mai bine şi cu prima ocazie o să o şi demonstreze.

Personal, nu am impresia despre mine că sunt vreo super-creativă. Pe de altă parte, dacă am rezistat nişte ani în minunata industrie, un talent tot ar trebui să am. De fiecare dată când sunt în faţa unei idei, indiferent de autor, încerc să o îmbunătăţesc. Şi e o discuţie întreagă despre ce se consideră îmbunătăţire şi ce nu. A vorbi despre defectele unei idei mi se pare la fel de impertinent şi de stupid ca a întreba “Şi, care e cea mai mare slăbiciune a ta?”. Aş zice că genul ăsta de discurs, exact ca întrebarea cretină de la interviuri, dă veşti proaste legate de cultura agenţiei respective.

Aveam 18 ani când mă obsedau şi pe mine slăbiciunile şi lipsurile. Apoi mi-am dat seama că oamenii, la fel ca şi ideile, nu au insuficienţe, lucruri la care nu sunt buni şi la care musai să lucreze. E chiar invers, cred – ar trebui să ne concentrăm pe lucrurile la care suntem buni şi să ne ghidăm spre ce simţim că e bine. Sper că e clară diferenţa faţă de a gândi lucrurile ca şi cum trebuie îndreptate.

Până la urmă, ce înseamnă de fapt să îmbunătăţeşti? Înseamnă să corectezi deficienţe şi lipsuri? (Ceea ce impune întrebarea: cine decide ce e o deficienţă sau un punct slab?) Sau înseamnă să faci mai bine lucrurile la care te pricepi, pe care le simţi şi care îţi plac? La fel stau lucrurile şi cu îmbunătăţirea ideilor. Cred că nu e nimic mai important pentru o idee decât să fie bine înţeleasă. Şi dacă unii nu o înţeleg, atunci probabil că nici nu o merită.

Munca în publicitate nu cred că ar trebui să fie despre a-i mulţumi pe clienţi şi nici măcar despre a ne mulţumi pe noi. Poate că e despre efectul opus. Ştiu că sună greu de acceptat, mai ales atunci când eşti presat de facturi sau de lipsa unei identităţi profesionale şi totul pare de făcut de azi pe mâine. Da, probabil că am lua-o razna complet şi am rata toate deadline-urile dacă ne-am strădui să dăm 100% pentru fiecare idee. Dar asta nu înseamnă că nu trebuie să încercăm.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *