Carbohidrati

Cat de buni sunt carbohidratii?

Asadar, ieri, in zi frumoasa de primavara, a fost vremea taieteilor sa se afirme. S-au concurat aprig cu varza, care a luat un Oscar la final pentru interpretarea rolului feminin din mancare. Eu am folosit paste de orez, pentru simplu motiv ca cel care mi-a amintit de acest fel de mancare, pe care il gustam de altfel des in copilarie, le-a folosit si el la randul lui. Si in plus am avut si invitati la masa si nu am vrut sa-i alung cu pastele mele integrale, care arata putin ciudat, e drept, cand dai prima oara nas in nas cu ele.

Deci am facut fix cum a recomandat bucatarul din amicul Biux si am pus pe foc la calit o ceapa taiata marunt, in cateva linguri de ulei, iar alaturi clocotea deja apa in care urmau sa faca o baie rapida pastele de orez. Ca ele nu se pot lafai mult in apa, ca altele, ca asa e soiul lor. Inainte insa m-am chinuit strasnic sa tai o varza intreaga fidelute fine cu un cutit bont. Dar asta nu face parte din reteta. Voi sa nu faceti asa. Sa va uitati bine prin bucatarie si sa puneti mana pe unul iute in tais. Eu m-am luat cu vorba, cu rasetele, cu fetele, cu una cu alte si am pus mana pe cel mai prost cutit. Anyway s-a intamplat minunea si am terminat-o de taiat cand ceapa era deja stravezie, apoi am pus-o si pe ea in aceeasi oala ca sa se rumeneasca putin, sa se inmoaie si sa prinda culoare in obraji. Dar nu inaite de a o freca cu sare si piper pana cand n-a mai stiut de ea.

S-a calit ce s-a calit.. vorbim in continuare despre varza si apoi am tras-o de pe foc. Sa tot fi stat cu ea asa la foc potrivit vreo 15 minute, poate mai mult, dar voi decideti cat de patrunsa, moale si lesinata in farfurile vreti sa fie. Mie ii place mai putin facuta, ca si pastele, al dente.

Cand a fost gata, dupa gustul meu, am fortat-o sa intre in oala in care au fiert pastele si din care am scurs fireste apa. Am pus si cativa stropi de ulei de masline peste paste, recunosc. Pentru ca astea de orez sunt pacatoase si se lipesc imediat fir-ar sa fie! Gustul l-au dat sarea si piperul (adaugat generos pe parcurs) si un ardei iute feliat marunt pe care l-am pus cand am calit si varza. Iar la final, i-am dat un ultim tuseu cu sos de soia. Iubesc chinezii, poate de aia:)

A iesit foarte bun. A fost usor de facut si a multumit pe toata lumea. Iar asta zic eu, e cel mai important ingredient din macarea asezata pe o masa de duminica, intre prieteni flamanzi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *