Copiii vad intotdeauna adevarul

N-a mai scris vaca de 3 zile şi deja v-aţi speriat.
Ba că am vândut taraba şi am plecat, ba că am fost deconspirată, unii s-au căcat pe ei că aş face mişto de voi, same old shit.
N-am vândut bă nimic. Chiar mai mult, ce vă aşteaptă în viitorul imediat apropiat o să vă zboare minţile şi o să vă facă febră musculară la fălci de râs, aşa că staţi prin preajmă.

În primul rând, ca să lămurim lucrurile cu privire la întrebarea pe care v-am pus-o vineri. Vestea care m-a bucurat atât de mult că îmi venea să sar de bucurie a fost că vecina de deasupra se mută. A şi fost cineva care a nimerit-o (sincer, nu mă aşteptam că o să fie cineva care să o nimerească, dar se pare că am cititori care încep să mă cunoască din ce în ce mai bine), aştept datele respectivului pe mail pentru a-i trimite reply cu sincere felicitări pe care să îl pună în ramă. Mai târziu o să valoreze o avere.

Acuma să clarificăm şi unde am dispărut în ceaţă: De vineri am plecat într-o vacanţă mai prelungită aşea la Moeciu. Cu mic, cu mare, ne-am adunat câteva cupluri cu copii şi animale şi ne-am tirat la munte, ca să ne mai oxigenăm oleacă creierele îmbuibate de noxe auto şi înjurături din tezaurul popular.

Deci pă’ bune că ar trebui să facem cu toţii aşa ceva obligatoriu o dată pe lună. Nu de alta, dar chiar nu vă daţi seama cât de stresaţi suntem.
Acum suntem cazaţi într-o cabană superbă, aşezată pe plan înclinat, cu o curte enormă ce suie până sus, în pădure. Privelişte extraordinară, aer curat, voie bună, grătare peste grătare…viaţa e greu.

De când am ajuns acilea am stat foarte mult cu copiii. Avem vreo 4 cu noi, toţi fenomenal de frumoşi şi plini de viaţă. Şi cum se spune dintotdeauna că numai copiii pot vedea lucruri pe care oamenii mari nu le pot vedea, ţin să vă zic în premieră că prima persoană evăr carea aflat identitatea vacii a fost un copil.

În timp ce mai intram pe blog să văd ce şi cum, o fetiţă superbă de 3 anişori se juca pe lângă mine. La câţiva metri mai încolo tot restul lumii stătea la masă, habar neavând ce face prietena lor cu laptopul în mână, când fetiţa se uită în monitorul meu şi vede blogul, cu a lui imagine logo deja binecunoscută cu subsemnata ţinând telefonul în mână, şi logoul pentru abonare la feed mai jos. Fetiţa se uită la vaca de sus, apoi la cea de mai jos, şi zice:

– Văcuţele dau lapte!
– Aşa este, zic eu zâmbind şi întinzându-i sticluţa ei cu lapte pe care o lăsase pe jos.
– Şi văcuţele sunt pătate!
– Aşa este, zic io zâmbind.
– …..Şi tu eşti pătată! Zice micuţa văzând un semn din naştere de pe gât.
– ….Da! Şi eu….

Moment în care frumuseţea aia de copil se uită la mine cu ochii mari şi limpezi şi spune:

– Deci tu eşti vaca!

No, ce poţi să mai zici? Copiii chiar le ştiu pe toate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *