ras

Cum sa-ti faci prietenii sa explodeze de ras

Faza pe care o să v-o povestesc mai jos este indicată pentru orice fel de petrecere sau întâlnire unde participă mai mult de 10 oameni şi la care vreţi să spargeţi monotonia. Dar nu în modul obişnuit, ci într-un fel care să îi facă pe toţi să vă ţină minte toată viaţa.

Eu am pus-o în practică ieri la Pizza Hut Universitate, cu 12 prieteni alături, cu care am râs până am dat în comă. Majoritatea au dat de jurat că or să o facă la rândul lor, spunându-mi că sunt sadică rău.

Dar hai să vă zic ce vă trebuie:

Se ia una bucată prieten. Da’ prieten care ştiţi voi că ţine la supărare sau la glumă, cel mai prietenos şi fain om dintre toţi, care să facă faţă la vreo 10-15 inşi ce râd de el de se cacă pe ei, după caz.
Boooon.

Ca să meargă asta, toată treaba trebuie să fie pregătită de dinainte, pentru a încerca să aduceţi în discuţie poanta cât mai natural. Eu de exemplu l-am ales pe el, despre care şitam că o să fie la masă cu noi ieri la prânz şi despre care speram că nu o să se supere, având în vedere ultima fază în care i-am copt-o şi nu s-a supărat.

Ne-am strâns la masă, am început să parlim, să discutăm despre una-alta, să ne dăm cu părerea despre orice. La un moment dat, când discuţia era în toi, când paharele începeau să se golească şi să se umple iar, când oamenii şi-au dat drumul la limbă de-a binelea, l-am provocat pe bunul meu prieten la un mic concurs şi i-am oferit un premiu consistent în bere dacă o să câştige.

Când a auzit ce poate să primească, omul a încuviinţat imediat.
Aşa că am luat o monedă (de orice fel de provenienţă, cu cât mai mică cu atât mai bine, o să înţelegeţi imediat de ce) şi i-am arătat-o omului.

Am luat moneda şi am lipit-o de propria frunte, după care l-am întrebat din câte lovituri peste ceafă crede că poate să facă să cadă moneda de pe frunte. Vă spun sigur, majoritatea or să se umfle în pene precum o curcă pe diazepane şi o să spună că dintr-o lovitură, maxim două. Ooo, ce amarnic se înşală!

Revenim.
M-am lovit de câteva ori bune în propria ceafă având moneda lipită de frunte (trebuie să fie minim 4, şi să pară că loviţi tare) pentru a-i arăta cum se face. El a văzut cât de prost mă descurcam eu pentru că moneda aia nu cade şi cât de uşor o să căştige câţiva litri de bere, observa râzând cum mă chinui şi deja visa la victorie. Apoi, pe la a patra lovitură, am încreţit uşor fruntea pentru a face ca moneda să îmi cadă de pe frunte. Pentru că, în caz că nu ştiaţi, moneda aia nu o să cadă niciodată de acolo fără un mic trişat.

Apoi a venit rândul lui. Am luat moneda în mână, m-am aplecat peste masă şi am împins-o tare în fruntea omului, ca acesta să o simtă. Apoi, cu cea mai mare fineţe, am dezlipit-o de pe fruntea lui fără să simtă şi am palmat-o.

Dacă aţi reuşit să ajungeţi la pasul ăsta puteţi să staţi pe spate şi să vă relaxaţi. Vă garantez că ce o să iasă o să vă facă să vă căcaţi pe voi de râs.

În cazul nostru, Mihai a început încrezător să îşi lovească ceafa pentru a face să cadă moneda care nu mai era pe fruntea lui şi se odihnea la mine în mână.
Poc!
Nimic. Întotdeauna prima lovitură e mai uşoară, din prea multă încredere.

POC! Mai tare.
IAr nimic.

Omul a zâmbit şi a trecut la zone de lovit mai bune. Cum ar fi spatele capului. Toţi fac aşa.
Pooc!
Nimic.

Deja se simţea încordarea. Mai avea o lovitură ca să mă bată.
Mihai s-a tras în spate, a lăsat capul în jos pentru un mai puternic impact, a închis ochii pentru a nu simţi durerea şi apoi şi-a tras o mămăligă în cap cu toată puterea.
N-a căzut nimic. Noi eram căcaţi pe noi de râs, băgaţi pe sub mese. Se uita la noi tot Pizza Hut-ul de la Universitate. Mihai nu înţelegea nimic.

Frustrat la culme, adversarul meu nu a renunţat şi a început o serie de scatoalce peste ceafă de ne era mai mare mila. O prietenă care fusese la baie ne-a povestit după aceea cum, din capătul celălalt al restaurantului se auzea “Buf!” urmat de o mare de râsete.

3 minute mai ârziu ajuns la borna 11.
11 bucăţi peste ceafă şi în spatele capului, catrabane de toată frumuseţea. Ultimele date cu ridicat de pe scaun şi avânt, cu svâcniri de cap şi toate cele. 11 lovituri în care am râs cu lacrimi de crocodil, alături de vreo jumătate de restaurant şi vreo 3 ospătari.

La un moment dat, considerând că se cam apropie momentul în care toată treaba poate lua o întorsătură tragică, am scos moneda din palmă şi i-am arătat-o omului care deja era transpirat şi ameţit de la atâtea lovituri. La vederea ei nu a prins mare lucru. La câteva secunde însă, a pus mâna pe frunte, moment în care a realizat că s-a maltratat degeaba.

Restul e multă compasiune pentru bietul om şi multă bere ca să îl faceţi să uite. Asta pentru el, că voi oricum n-o să uitaţi.

Niciodată.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *