furie

Energia furiei

Sunt privilegiat: ma enervez extrem de rar, si asta ma face o persoana suficient de calma pentru a scoate din sarite pe majoritatea oamenilor cu care intru in contact. Din pacate, atunci cand ma enervez, ma enervez foarte tare. Uneori am senzatia ca imi ies flacari din nas. Alteori simt efectiv cum tot corpul imi este incordat si gata de atac. Atavic, irational si compact. Sunt un bloc de energie pura, eliberat de orice constringere, gata sa actioneze.

Multa vreme am considerat acest mecanism de reactie unul normal. Atunci cand nu-ti mai ramine nimic de facut, cand ai incercat toate optiunile si tot nu ai reusit sa deblochezi situatia in care te afli, te enervezi, nu? Ce-ai mai putea sa faci? Ei bine, ai putea sa faci multe lucruri, chiar si atunci cand, nemaiavind alta optiune, alegi sa te enervezi. O sa incerc sa vorbesc despre felul in care am ales eu sa ma raportez la furie…

O precizare insa: exista o situatie in care nervii nu sunt controlabili, sau cel putin nu e recomandabil sa ti-i controlezi. E situatia de tip fight or flight, adica loveste sau fugi, situatie pe care organismul tau o declanseaza instinctiv atunci cand iti este pusa in pericol viata. Daca esti atacat de o haita de caini pe strada, a-ti controla nervii si a incerca sa negociezi, s-ar putea dovedi o optiune paguboasa. Si chiar dureroasa. Daca in schimb, explozia de furie te va face sa ii sperii in vreun fel, sa ii pui pe fuga, sau sa fugi tu pentru a te proteja, atunci se cheama ca ai actionat din postura fight or flight si asta te-a salvat. E de bine.

Din pacate, majoritatea oamenilor confunda situatiile conflictuale normale, firesti, cu situatii de tip fight or flight. Considera ca, daca nu li se indeplineste o dorinta, in acel moment, in acele conditii, surpavietuirea lor e pusa in pericol. Din afara se vede ca si cum persoana respectiva ar face din tantar armasar, insa pe dinauntru, acel om e gata sa sfasie pe oricine pentru ca, printr-un mecanism de substitutie extrem de raspindit, el considera ca, prin neindeplinirea acelei dorinte, viata sa, valorile sale fundamentale, sunt puse in pericol. Ceea ce cere e de obicei un lucru marunt, penibil chiar, insa importanta acelui lucru in sistemul sau intern de valori a fost mult exagerata.

De ce se intampla asta? Dintr-o mie de motive. Cele mai raspindite sunt frustrarile legate de propria imagine in ochii celorlalti. Faptul ca esti considerat lipsit de valoare, sau ca nu ti se acorda locul potrivit in societate, sau ca iubitul nu-ti raspunde cu aceeasi intensitate la dovezile de iubire… Ca soferul de pe banda unu a intrat pe banda doi fara sa semnalizeze, pai ce, el nu te-a vazut? Ca educatoarea nu se poarta “asa cum trebuie” cu copilul tau… Ca esti considerat blogger in loc de jurnalist, sau invers… Intr-un cuvint, ceilalti te vad altfel de cum esti tu.

Si asta e intr-adevar o problema. Functia de reprezentare, prin care noi ne raportam la ceilalti pentru a ne pune in valoare talentele sau a comunica, e una din cele mai importante, si afectarea ei e una destul de grava. In cazurile extreme, duce la crize de identitate, poate chiar la manifestari patologice. In mod normal insa, si cel mai frecvent, nu creeaza decat situatii iritante, in care celalalt incearca sa te convinga ca el are intotdeauna dreptate. Daca nu-i dai dreptate se enerveaza, evident. Si tu la fel. Adica va certati.

Spuneam la inceput ca manifestarile furiei la mine sunt extrem de puternice. La fel de puternice sunt insa si efectele fiziologice. Dupa o cearta sunt pur si simplu vlaguit. Sunt oameni pe care cearta ii revigoreaza, ii alimenteaza cu energie, pe mine ma seaca. Ma simt stors ca o lamaie condamnata la moarte prin tequila. Uneori simt ca o cearta de 15 minute imi provoaca mai multa oboseala decat o intreaga zi de munca. Si, intr-adevar, asa este: in acele momente organismul tau e complet dezechilibrat in functionare, si surplusul de energie pe care trebuie sa il produca pentru a te aduce in situatia fight or flight produce de catva ori mai multe reziduuri decat in mod normal.

Cum poti evita aceste situatii? Sau, daca nu le poti evita, cum poti sa le transformi? Cum poti face in asa fel incat aceste explozii de energie polarizata negativ sa te faca mai puternic in loc sa te vlaguiasca? Sa te faca o persoana mai relaxata? Mai flexibila? Pare destul de greu. Din fericire, nu e chiar asa de greu…

In primul rind, furia nu e ceva urat. Cam socant, intr-adevar, dar asa e. Furia e o expresie a sentimentelor tale la fel de puternica precum bucuria sau entuziasmul. Doar ca e rasucita dupa alta polaritate. De fapt, mare parte din efectele destructive ale furiei nu sunt cele legate de manifestarea ei, ci de dezvoltarile ulterioare. De ce se intampla dupa ce te-ai enervat, dupa ce s-a epuizat valul de adrenalina. Atunci incepi sa te simti vinovat. Cum am putut sa ma comport asa? Eu? Eu nu sunt o persoana care arunca lucruri in sus si in jos, eu nu tip, eu nu… Aiurea. Vinovatia te ucide mai eficient decat furia, iti roade respectul de sine la radacina si te face slab. Furia e energie pura si ar trebui tratata ca atare. Te-ai enervat, ok, dar nu trebuie sa te mai simti si vinovat pentru asta (atentie: aceasta abordare nu inseamna ca nu esti responsabil de toate actele tale din timpul crizei, nu esti scuzabil, ai fost tot tu…)

In al doilea rand, furia e un indicator pretios al limitelor – fizice si nu numai – pe care le poti atinge. Un om care nu se enerveaza e lipsit de cateva informatii fundamentale despre ceea ce poate el sa faca: cat de tare poate sa tranteasca o usa, cat de urat poate sa vorbeasca, cat de incruntat poate sa fie. Nu ca ar face in mod constant aceste lucruri si ca trebuie sa se perfectioneze in ele, dar, prin manifestare, furia iti da sansa sa te cunosti mai bine, sa-ti fortezi la maximum rezervorul de resurse interioare. Iti face un serviciu pretios si nu ar trebui sa subestimezi niciodata ajutorul pe care il poti primi in aceste situatii.

In al treilea rand, furia e un indicator clar al unei situatii reale, care trebuie gestionata. Atunci cand te infurii, mecanismul tau de feed-back emotional incearca sa-ti transmita ca undeva, in realitatea ta personala, exista un dezechilibru la care trebuie sa lucrezi. La suprafata, pare sa fie vorba de o persoana sau o situatie: el ma enerveaza, ma subapreciaza, ma minte, sau: nu am suficienti bani ca sa supravietuiesc. Insa adevarata problema nu e in situatii sau persoane din afara ta, ci in interiorul tau. Furia iti spune de fapt: atunci cand ma intalnesc cu aceasta persoana, eu am aceasta reactie, sau atunci cand ramin fara bani eu tind sa ma panichez. Problema e acolo, inauntrul tau. Poate ca persoana iti aminteste de alte contexte in care ai fost abuzat, si fara sa-ti dai seama constient aplici o strategie de aparare? Sau poate ca iti aminteste de situatii in care chiar tu ai abuzat pe altii, si acum, regreti intr-un mod pe care nu il recunosti? Oricare ar fi problema dinauntrul tau pe care o activeaza, furia e un indicator imposibil de falsificat al unor deficiente in realitatea ta personala. Rezolva-le, e mult mai simplu decat sa te enervezi…

Una din strategiile de control a manifestarilor furiei, care la mine a dat rezultate, a fost scoaterea momentana din context a tuturor personajelor implicate in conflict. Sa zicem ca te certi cu o persoana apropiata, si amindoi sunteti incruntati, tipati sau abordati pozitii ostentative. In acele momente incearca sa-ti vizualizezi partenerul de discutie intr-o postura familara sau amuzanta: daca e un prieten, imagineaza-ti-l la o terasa, daca e prietena ta, imagineaza-ti-o in dormitor, daca e seful, imagineaza-ti-l, sa zicem, pe tronul de la WC. Chiar daca emotia nu va disparea, si vei fi in continuare la fel de nervos, se va intampla ceva foarte interesant: te vei dezlipi de acel avatar al tau care e nervos, care se cearta, si vei incepe sa razi la imaginea familiara. O parte din tine va incepe sa se distreze, si asta va schimba polaritatea energiei din care e facuta furia. Nu merge tot timpul, nu da rezultate in toate situatiile, dar e un mod de abordare care, in majoritatea cazurilor, la mine a functionat.

Bineinteles, tot ce am spus aici reprezinta doar experientele mele personale. Fiecare individ e unic si are propriile manifestari.

Dar cred sincer ca o data ce ai inteles ca furia nu e in sine ceva urat, ci doar energie pura, ca furia poate sa fie aliatul tau in descoperirea de resurse interioare nebanuite, si ca furia e cel mai precis indicator al unei realitati defecte dinauntrul tau, pe care trebuie s-o gestionezi, ai facut deja trei descoperiri care iti pot fi de folos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *