legume

Iubirea pentru legume

Da, acum stiti. Le iubesc si nimic nu ne mai poate desparti. Nu e una sa nu-mi placa, ba da, mint. Nu ma omor dupa hrean, dar recunosc ca-si face treaba perfect printre muraturi sau unde altundeva isi mai presteaza el aroma. In rest sa ninga cu rosii, sa ne batem cu morcovi si sa dormim pe dovlecei! Si, o da, avocado, marea mea dragoste. Dar sentimentele nu sunt totul.

Stim cu totii ca dragostea desi trece prin stomac, moare la un moment dat, ca tot ce e viu. Eu zic ca in relatia asta cu legumele nu am cum sa pierd. Nici ele nu se atasaza prea mult. Nu se agata disperate de coapse, nu se incolacesc pe burta si nu imi ingroasa bratele in nestire. Deci nu, nu sunt niste disperate pe care trebuie sa le parasesc prin e-mail, ca altfel nu e chip sa mai scap de ele.

E mare armonie intre noi, ce mai, si nici nu stiu daca trebuie sa tin sau nu aceasta pledoarie a legumelor. E cineva care nu le place? E cineva aici, care nu are nici macar o leguma pe care sa o savureze cu placere? A, vad o mana ridicata. Dumneavoastra, domnule, poate? Sau doamna de alaturi? Vai, nu pot sa cred! Sunteti cativa. Bine.. fie.

Sa vorbim asadar deschis. Intindeti-va domnule pe canapea, si spuneti-mi ce nu va place la legume. De ce ele se chinuie, se zbat pana asuda, si cand le vedeti in farfurie le intoarceti spatele dispretuitor? A, e o reminiscenta din copilarie? Ma gandisem la asta de cand v-am vazut. Suntem un popor intreg doar, crescut cu un ochi la faina si unul la slanina. Si cand cineva ne pune in fata, o salata simpla, ne intrebam daca o fi cazul sa o luam personal.

Si dumneavoastra, doamna, ca acum v-a venit randul, spuneti tot! V-ar placea poate sa sotati niste legume langa un piept de pui in sos de lamaie, dar va e teama ca la cina, sotul cere costite inabusite cu cartofi prajiti si doar n-o sa gatiti acum patru feluri, ca aveti o viata doar…

Mda, spinoasa problema. Eu zic totusi ca se poate rezolva cu putina organizare. Trebuie doar sa stiti cateva principii, de combinare ale mancarurilor, si cel mai important, sa descoperiti, in ce fel trebuie sa gatiti legumele ca sa va fie pe plac. Va spun un secret. Nici macar mie nu-mi plac legumele fierte si feoscaite pe care le primesc uneori pe  la cate un restaurant, unde bucatarul a sarit peste lectia gustului verde.

Ce e important de stiut e ca legumele nici nu trebuie mancate simple si singure asa, stinghere. Ele completeaza perfect o friptura (atata timp, cat nu vorbim de cartof) si mai ales daca sunt intarite si cu o salata de cruditati. Ele sunt delicioase cu branza deasupra, si gratinate putin impreuna. Piureurile de legume sunt nemaipomenite daca sunt drese putin cu unt si smantana si servite de exemplu in lipii, ca sa nici nu stii ce e acolo. Ce vina au ele, legumele daca v-au fost impise sub nas in diferite ocazii, asa cum le-a lasat si pe ele Dumnezeu. Unele mai bune, altele mai seci, unele mai atoase, si altele de-a dreptul batute de frig.

Ele de fapt, s-ar imbraca mereu in sosuri diverse, ar schimba partenerii de farfurie mai ceva ca doamnele pantofii. Rosiile n-ar iesi din casa fara o trena de branza, morcovii nu s-ar urni spre farfurie decat caramelizati in unt, iar fasolea verde nici nu v-ar baga in seama daca nu s-ar pupa putin inainte cu niste usturoi, direct pe gura.

Deci nu va imaginati prea tare ca ele se omoara dupa voi cand le aruncati pe-o farfurie crapate in patru. Ca doar cum iti asterni, asa mananci!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *