Lacrimi

Lacrimi de bucurie

E greu sa toci trei cepe mari, mai ales pe o caldura sufocanta, dar va spun dupa experienta de sambata ca merita. Muream de foame si inainte sa cobor la magazinul de langa blocul meu, care are de toate si nimic din ce as vrea eu de fapt, am pus mana pe cartea de bucate a lui Ainsley Harriott. V-am mai povestit eu despre el. Un domn care vorbeste asa de pasionat despre mancare incat ti se face pofta instant cand il auzi.

Si am ales supa lui frantuzeasca de ceapa. O minunatie, dupa cum aveam sa-mi dau seama cam o ora mai tarziu, dupa doua vizite la supermarket. Am cumparat asa: trei cepe mari, o sticla de vin (din care am folosit 150 ml), o sticluta mica de coniac (din care am folosit o lingura), sos Worcester (tot o lingurita), un cub de knorr din care am facut o supa ( as fi facut-o din legume adevarate daca nu imi era atat de foame) si cam atat.

Dupa ce m-am chinuit cu cepele, si le-am taiat feliute, le-am aruncat in wok cu o lingura de zahar brun deasupra. Le-am calit/fiert asa vreo 20 de minute, fara sa le las sa se arda deloc. Pentru ca atunci supa va fi amara spune bucatarul Ainsley si eu numai asta nu voiam. Deci am lasat ceapa pe foc molcom, ca sa se caramelizeze usor. Cand mi s-a parut ca are intr-adevar culoarea caramelelor am aruncat deasupra niste usturoi pisat si vinul si am intetit focul pentru cateva minute. Apoi am pus si sosul Worcester si zeama de legume si am mai lasat sa fiarba, tot la foc redus inca 20 de minute. La final am stropit cu coniac si am savurat minunatia asta care merge perfect cu cascaval topit in ea si painici prajite deasupra.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *