oameni mancand

Mancarea uneste oamenii

E o reteta simpla. Se iau cativa prieteni buni si mai gurmanzi de felul lor, carora nu le e indiferent daca mananca o supa la plic sau o rata pe varza. Se adauga cateva personaje noi, de ale caror preferinte culinare nu se stiu prea multe, dar nici nu se intreaba. Se face conversatie stinghera la inceput, in timp ce unii toaca ceva ce ailalti nici nu stiu ce urmeaza sa fie. Apoi se adauga pe rand la treaba, odata cu foamea care creste, si mainile prietenilor noi, care au stat pana atunci stinghere. Unul tine o tava fierbinte cu manusa groasa, celalalt trage cu ochiul la dovleceii care se rumenesc, iar altul taie maruntel multe lamai verzi si innebuneste toata bucataria cu mirosul asta.

Cand mancarea e gata si prietenia e mai rotunda. Oamenii, gasesc in timp ce mainile le construiesc bunatati comune, si alt fel de ganduri care-i aseamana. Eu am aflat de pilda ca Irina, pe care am cunoscut-o in seara cu pricina, nici nu gustase un anume vin care scoate din mine de exemplu o alta persoana. Trebuia sa o fac cumva sa il guste si cand i-a placut m-a incantat fantastic ca am reusit asa sa-i deschid o portita spre ceva, spre ce-o fi…

Cand seara a mai inaintat i-am deschis multe altele. Aratandu-i si ei si celorlalti prieteni noi, ca cei vechi imi stiu deja nebuniile, ca se poate umple o masa cu varf doar cu legume. Si nu asa, ca la un aprozar. Ci ca la un festin, sotat, inabusit, copt, mentolat si fraged.

Noi am umplut masa cu dovlecei cu menta si rosii de care va vorbeam zilele trecute, cu vinete vrajite cu usturoi de Irina dentista, cu o invalmaseala de legume facute la tava, pana cand crusta lor a devenit cel mai cautat dumicat de la masa. Si la desert am avut o prajitura de post despre care v-am scris totul aici.

Am muncit mult pentru ele, dar asta si pentru ca pe langa noi Lacrima un Ovidiu, cu gheata prin el, mai dansau si niste cocktailuri si.. ce s-o mai lungim, nu ne-a fost usor. Dar am scos-o la capat si la final, daca mai faceam o poza in plus tinandu-i pe toti cu furculitele in aer gata de atac ricam sa fiu linsata. Dar am facut si eu ce-am putut ca sa va pot arata si voua azi ce sambata buna am avut.

De terminat s-a terminat e drept intr-o balta de vin, deasupra un Scrabble hilar, si fara la revedere din parte mea, in fata oamenilor pe care abia ii cunoscusem. De vina a fost Ovidiu cu Lacrima lui care a plans intr-una pana cand m-a tras dupa el in dormitor si mi-am facut o iesire rapida din scena. Dar ma voi revansa si ii mai astept la masa!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *