sibiu

Mândrie de sibian

Dacă stau să mă analizez… io-s o tipă mândră așa. Mândră că-s ardeleancă, mândră că-s un pic olteancă (zic c-am luat partea bună de la olteni… adică sârba!!! ), mândră că-s sibiancă, mândră că-s lăzăristă… și după ce am citit cine a fost și ce a făcut Hermann Oberth… mândră și că-s oberthistă) Și dacă mă mai gândesc sigur îmi mai vin…

Dar am plecat de la Sibiu. Am fost azi la Serile Sibiului, eveniment organizat de Asociația pentru Înfrumusețarea Orașului Sibiu. Am aflat destule chestii interesante din prezentarea domnului Fabini, am notat mici întrebări și am aflat răspunsurile lor plus alte lucruri super interesante la poveștile de după.

Realizez că nu știu exact de unde venea mândria de sibian, pentru că simt că de-abia acum încep să descopăr Sibiul. M-a întrebat Maria de unde m-a pălit plăcerea pentru istorie. E adevărat, mă miră și pe mine un pic. Niciodată n-am fost prietenă cu istoria. Dar istoria din jurul Sibiului mi se pare fascinantă, pentru că o simt. Simt că descopăr o poveste în ale cărei personaje mă număr, în al cărei spațiu mă plimb zi de zi.

Mă întristează să realizez că până acum nu s-a găsit nimeni să-mi deschidă ochii. Îmi reproșez mie că nu am avut curiozitatea să întreb și le reproșez celor din jur că nu mi-au băgat cu pâlnia în cap. Am învățat patru ani în clădirea liceului Pedagogic, dar nu ne-a povestit nimeni ce e de fapt cu clădirile istorice din jurul nostru. Am terminat Lazărul dar nu ne-a luat nimeni să ne zică ”Na acum, tăceți și două ore ascultați cine a fost Lazăr și de ce îl iubim noi”. În facultate, nici nu mai vorbesc… N-am auzit o dată pomenit numele lui Hermann Oberth.

Anyway, acum sunt hyper… mai dați-mi info despre Sibiu! Parcă văd cu alți ochi multe din lucrurile care îmi păreau banale până ieri. De-abia aștept să am cui povesti ce am învățat. My town is awesome!!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *