recesiune

Romanii dau fata cu recesiunea

Cine isi mai aminteste calvarul prin care au trecut parintii nostri (sau chiar noi insine) atunci cand, inainte cu cateva ore sa plece la munca, trebuiau sa se trezeasca cu noaptea-n cap, sa se imbrace cu ce aveau mai gros (cu alaindelonul din blana de oaie, pantaloni grosi cu cel putin o pereche de izmene pe dedesubt, cu sosete de lana facute de mama la gura sobei, seara, la lumina lampasului, curentul fiind luat pe motiv ca facem economie si ca ne platim datoriile externe, cu o caciula de iepure cu urechi, infundata pe cap, si cu manusi tricotate) si sa mearga la alimentara din colt unde, pe cartela, plateau doi litri de lapte lungit cu apa si se intorceau victoriosi acasa ca sa aiba ce-i pune in gura ganguriciului care va scrie?

Abia ce-am absolvit Facultatea de Stat la Coada pentru Lapte, Carne si Paine si recesiunea a venit din nou. Am fost buimaci peste 20 de ani de zile. N-am fost in stare sa ne trezim imediat dupa Revolutie, cum au facut altii, iar acum platim scump laxitatea de care am dat dovada ca natie. Am votat liber steagul cu gaura, i-am admirat pe Iliescu si pe Roman vorbind de pe tancuri in Piata Universitatii, am ales prin vot secret, dar am ramas la fel. Neschimbati. Credeam ca l-am prins pe Dumnezeu de picior cand s-a anuntat (intr-un teribil stil demagog) cresterea economiei romanesti cu 9 procente. Se anuntau vremuri bune, se investea enorm, se luau credite la greu si se incepea comparatia cu marile puteri europene. Ca si noi ne-am ridicat, vezi Doamne!

Acum ne-am fript. Criza economica a intrat tiptil, pe varful picioarelor, si la noi. A batut la usa proastelor investitii, unde se ascundeau banii furati si patati de minciuni si a soptit: Bau! Leul a facut in pantaloni de frica, euro a inceput sa se uite sprintar si lacom catre afaceristi, dolarul, din zana maseluta care era prin mai, s-a transformat acum intr-un june copt la minte, cu pieptul scos in afara si cu mersul tantos. Se uita de sus la barilul de petrol si-i priveste peste umar pe arabii cu masini placate cu pietre scumpe.

E totusi o drama faptul ca acei oameni care inghetau in fiecare dimineata la cozile din coltul blocului n-au apucat sa vada fata adevarata a lumii civilizate. Ba, ma iertati, au vazut-o cei plecati la munca pe dincolo. Din pacate, ei nu se mai pot intoarce aici fie din scarba, fie din motive personale, fie (si aici ma refer la majoritatea) sunt datori vanduti bancilor, cu ajutorul carora si-au luat masini, apartamente etc.

Pentru acestia, Romania este o povara, nu un loc de intoarcere ACASA!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *