accident

Şoselele morţilor

Amun nod în gât când îmi vine să vorbesc despre şoselele judeţului meu. Nu pot reproşa nimic primăriei ori celor de la Drumuri şi Poduri (sau pot?) pentru calitatea drumurilor, dar pot reproşa unui întreg neam de strămoşi nişte lucruri pentru care nu mă doare capul să le murdăresc memoria, să le înfierez prostia şi să-i trimit în uitarea amintirilor pentru simplul fapt că s-au născut proşti şi au murit ignoranţi.

Deci dragii mei strămoşi – mă refer strict la cei care aţi contribuit la unirea localităţilor între ele prin căi de acces – aţi fost şi veţi rămâne în memoria mea nişte profunzi obedienţi ai pipi-ului de bou. N-aţi fost în stare să construiţi nimic drept, stabil şi frumos. Arta voastră în ce priveşte linia drumurilor e ca pictura lui Picasso pe lângă DaVinci. Când americanii ridicau Empire State Building, voi făceaţi ţigări din frunze de vie şi beaţi tutun la coada boului, plictisiţi de-atâta sărăcie. Când francezii puneau bară peste bară la Turnul Eiffel, voi vă închinaţi la codrul de mămăligă şi la strachina cu lapte, plictisiţi de-atâta sărăcie. Nemţii au ridicat o ţară din ruine, voi n-aţi fost în stare să vă păstraţi izmenele nerupte. N-am respect pentru voi. Prostia voastră o plătim astăzi prin oameni care mor pe schiţele de şosele pe care le-aţi trasat voi, ca nişte retarzi.

N-am respect nici pentru cei care ar trebui să realizeze odată şi odată că e inacceptabil ca în secolul XXI o şosea să nu aibă nici măcar 100-200 de metri de linie dreaptă. E absurd să avem încă şosele naţionale şi şosele europene care şerpuiesc ca şi cărările de şoareci într-o pădure. E inadmisibil ca în vârful unei pante să înceapă o curbă periculoasă sau pe marginile abrupte ale şoselelor să nu existe bare de protecţie. E inadmisibil să nu existe parazăpezi în zona deschisă de la Lancrăm, în minuscula linie dreaptă în care şoferii apasă acceleraţia din instinct şi din prostie. E inadmisibil ca la Unirea să existe o curbă de câţiva kilometri începută cu o pantă şi terminată cu alta. Chiar nu era mai simplu să fi construit şoseaua aia în linie dreaptă când e atâta câmp deschis? Pentru retarzi e imposibil. Pentru oamenii de bun simţ înseamnă moarte sigură.

21 de zile cu 11 morţi pe şosele din judeţul Alba. Zeci de grav răniţi şi maşini distruse complet. Trist. Barele de protecţie (înfiorător de puţine şi de prost vizibile) s-au transformat în cruci negre, pe care strălucesc doar portretele celor cărora le-au intrat fiarele în trup şi s-au murdărit cu sângele lor. Nu cred că ar mai trebui amenajate paravane, în scurt timp, crucile triste vor putea servi ca bare de protecţie pe marginile abrupte şi nu numai. Să nu mai vorbim de marcaje, care lipsesc cu desăvârşire pe porţiuni ari de drum, orice şofat pe timp de noapte devenind o aventură mortală.

Ştim, domnilor responsabili, că asta aţi primit ca moştenire – de la strămoşii noştri retarzi,da -, dar orice moştenire devine dinamică atunci când lenea e dată la o parte şi când conştientizarea pericolului devine vizibilă. Sunt sigur că ştiţi că în judeţul Alba există doar câteva sute de metri de şosea cu 2 benzi. Şosea europeană, dacă vă amintiţi. Nu credeţi c-ar merita o investiţie care poate salva vieţi? Nu credeţi că le-aţi da mai puţin de lucru poliţiştilor care, anul acesta, au intervenit chiar şi la 3 accidente deosebit de grave în aceeaşi zi?

Să ne îngrozim de faptul că şosele noastre au devenit cimitire şi nimeni nu face nimic! Ştiu ce înseamnă un accident pe aceste şosele. Ştiu ce înseamnă să te rostogoleşti de 4 ori cu maşina într-o margine abruptă de 4-5 metri, fără bare de protecţie şi să ajungi în câmpul de coceni, să-ţi vezi maşina distrusă complet şi să scapi teafăr doar din mila Celui de Sus, când poliţiştii îşi făceau cruce şi puneau mâna pe mine ca pe o stafie, nevenindu-le să creadă că sunt viu.

În 2005, pe 25 februarie, E60 a scăpat de-o cruce tristă. Trebuia să fie a mea.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *