mancare

Unde se mâncă bine în Alba Iulia?

Onorez cu placere provocarea pe care mi-au pus-o  în agenda scrierii pe blog stimabilii Alina şi Răzvan (bă, mă simt onorel că m-aţi provocat cu link, pă bune, vă pupez) de la Tvdece – 5 locuri unde se poate manca bine şi fromos ca să se facă maţul pompos în Alba Iulia.

Leg totul de o poveste.

Într-o zi, acu vreo doi ani, mă sună un prieten, Vasi D., din Câmpia Turzii, cu facultate absolvită în Alba, cu oraşul cunoscut ca-n palmă încă de pe vremurile când băteam cursurile pe masa din bibliotecă şi mingea pe terenul de asfalt de la HCC.

Era cu nişte prieteni în Sebeş, veniţi să ia nu ştiu ce lucrare şi, la întoarcerea spre Câmpia, voiau să mănânce undeva în Alba. Evidentissimo că mă sună să mă întrebe unde se poate mânca bine în oraşul marii uniri de felu` 1, 2, 3 şi apă.

Domne, puţine întrebări m-au blocat la viaţa mea (şi-am 17 ani jumate). Mi-am înghiţit limba pe minutele lui. Păi că să vezi, că dacă vii pe la gară, faci stânga către Cetate (o lungeam dureros de ruşinat, de parcă omul n-ar fi cunoscut urbea). Am încercat să mă adun şi să fac o hartă în minte, cu punctele în care se poate băga la ghiozdan.

“Bă, Liviu, tu nu mai stai în Alba?” Asta a durut, dar nu m-am dat bătut la telefon. Mi-a pus o întrebare grea. Dacă-l întrebam şi eu, aşa numa, în ce an a defectat dualismul austro-ungar sau prin ce se înmulţeşte ornitorincul? M-ai blocat, te blochez. Sună un prieten. Numa că prietenul eram eu şi nu-mi puteam ajuta fratele la nevoie. Dacă eram la tv, s-a dus pe apa sâmbetei Slumdog Millionaire. Cu Ianţu cu tot.

“Bă, Vasi, să ştii că nu ştiu”. Deci tot ştiam ceva, logica lui “ştiu că nu ştiu nimic”. “Auzi, da nu vreţi să mâncaţi în Sebeş, că uite acolo şi acolo, şi acolo e de vis”. “Deja intrăm în Alba şi acilea vroiam să omorâm duşmanu`. La` că oprim la Turda”.

Mno. Acum stau şi mă gândesc că puteam să-i fi spus vreo doo: Pub13 – care in 2007-2008 au avut cea mai bună pizza ever mâncată de mine, ever-ever (acum pizza aia nu mai e ce-o fost), şi Cantina Universităţii “1 Decembrie 1918”, unde doamnele fac o mâncare de nota 10, iar preţurile sunt SF.

Aş mai putea adăuga… şi…, precum şi…, unde se mănâncă… Dar nu pot. Alba Iulia stă prost cu locurile în care se face maţul baston. Cam cum stau broaştele cu orientarea turistică.

Dacă m-ar fi întrebat de Sebeş, era altă poveste. Se pune dacă le numesc (că tot din judeţ sunt)? Butoiul de aur – unde e mâncare atâta de bună, că intri sârmă şi ieşi butoi (numele “butoiul de aur” e el însuşi o metaforă – face burta de sclipeşte ca un butoi de pulbere de aur care este); Casa Simi, la Petreşti (prin extensie tot Sebeş e şi tot în judeţ se află), Casa Damian, tot în Petreşti şi ceva pizza de la Nichi Ardeal, în Arini, bunicică.

Loc bun de mâncat e şi bucătăria lui Makavelis, când face aripioare la stripteuză, ăăă, la fri(p)teuză şi bucătăria mea, când urzeşte câte-o zamă de fasole cu carne afumată şi cu ceapă roşie şi obraznică, bătută la dos ca s-o crepi, cu sare, ulei şi boia, de nasc prematur gravidele de la Spitalu Judeţean când simt mirosul în sala de naşteri, că pân` acolo mere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *