carne de porc

Vreme rece si mancare

Aveam vreo 8 ani cand unul dintre porcii cu numele de Ghiury, crescuti in cotetul alor mei, s-a ridicat cu tot cu paiele aprinse in spate si a gonit pe ulita, ca sa scape cumva din caldura care-l cuprinsese mortal. N-a ajuns decat pana la poarta vecina, cand cutitul unui aprig barbat priceput intr-ale carnurilor, l-a oprit de tot. Trist si brutal, dar sa nu va imaginati ca asta m-a facut sa zic, vai carne, niciodata, eu nu mai pot sa inghit asa ceva dupa ce am vazut  disperarea din ochiul bietului porc. O fi si el un suflet, dar am mancat apoi ani la rand din urechile si cozilor urmasilor de Ghiury, asa ca, sa cante la o alta masa!

Si chiar asa a inceput sa faca recent, cand mintea  mi-a coborat in stomac si l-am exclus total pe domnul porc din meniu. Si nu numai pe el, recunosc, toata carnea rosie de altfel. O sa-mi ziceti ca nu se face asa ceva, ca ce e Craciunul fara un carnat si duminica fara o sarma, dar asta e calea pe care am apucat-o si sunt tare multumita de ea.

Acuma, intre noi vine vorba, eu nu inghit nici pui in ultima vreme, but enough about me, sa vorbim de principii!

Carnea rosie are marele neajuns al digerarii lente, iar in combinatiile in care o mancam in copilarie, iarta-ma buni, era de-a dreptul o piatra de moara in stomac. Cand friptura isi da mana cu cartoful, poti sa uiti de armonie, dar asta am aflat mult mai tarziu. Odata ajunse in stomac, carnea se digeră in sucuri acide, cartoful in sucuri alcaline.  Stomacul disperat, va incerca sa le digere tot secretand sucuri gastrice care ne dau in final arsuri.

Trebuie sa intelegeti ce se intampla cu adevarat acolo, ca poate va ingroziti si nu le mai puneti impreuna intr-un spatiu atat de stramt. Pentru ca au de stat acolo, nu gluma. Cam opt ore. Si din stomac trec in intestine unde mai stau intre 20 si 40 de ore. Da, inca mai aveti cu voi eventuala friptura de ieri.

Daca e musai sa inghitim carne, pentru ca masura restrictiilor ne-o impunem singuri, fara sa ne judece nimeni, mai ales aici, atunci sa o facem cu cap. Carnea e prietena buna cu legumele, de orice fel. Sotate, asortate, nitel calite sau si mai bine crude, legumele tin pasul bine cu bucatile de friptura care aluneca spre stomac. Iar daca au si sustinere cu o salata doar de cruditati, e nemaipomenit, nimic nu le invinge!

Si atunci, fara carne, de unde o sa-mi iau prea importantele proteine, o sa ma intrebati. Nici nu avem de fapt nevoie de atat de multe de proteine, pe cat credem noi. Spun, credem, pentru ca cei mai multi, dintre noi, sinceri sa fim, habar nu avem. Am auzit asa, ca am avea nevoie de proteine si acum nu concepem viata fara ele, desi nu prea stim exact ce sunt. Noi pierdem de fapt numai 23 de grame de proteine pe zi, prin fecale, urina, par, piele moarta si transpiratie. Si credeti-ma alimentatia traditionala presupune mult mai multe proteine inghitite in fiecare zi.

Carnea nu ne furnizeaza energie, dimpotriva, cheltuim mult mai multa energie sa o digeram decat ne aduce ea de fapt in organism. Iar daca totusi nu puteti dormi noaptea, la gandul ca v-ati taiat din meniu proteinele, relax, ele sunt inlocuite perfect cu ceea ce a gonit carnea din farfurie: legumele.

V-as spune mai multe, si daca v-am facut sa ridicati din sprancene putin, ca sa nu zic ca v-am convins, ca nu as indrazni, atunci mi-am atins scopul.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *