Am vrut la TEDxSibiu

…și am ajuns la TEDxSibiu

Per total, a fost o conferință reușită și o zi foarte frumoasă pentru mine. După cum mă așteptam, pe lângă postura de spectator la niște speech-uri, am fost și în postura de participant la discuții. Eu una nu pot să mă gândesc la TEDxSibiu limitându-mă doar la discursuri. TEDxSibiu nu a fost vizualizare live de monologuri, ci a fost participare la dialoguri, cu interlocutori care mai de care.

Discursurile vor fi postate cât de curând pe YouTube. Merită văzute. O să fie interesant și pentru mine să le revăd, pentru că nu mi-am luat notițe…

Dar până una alta, exercițiu de memorie. Ce îmi amintesc eu de la TEDxSibiu, la trei zile după desfășurarea lui…

Primul speech a fost cel al lui Scott Eastman, care ne-a arătat, prin intermediul fotografiilor lui, o altă față a Americii. Am reținut o poveste cu oameni care au încercat să trăiască într-o societate fără reguli și o poză cu stâlpi de curent în mijlocul deșertului. Am reținut un ritm alert al vorbirii, fapt care mi-a dat de înțeles că și-a pregătit discursul și s-a cronometrat, astfel încât să se încadreze în timpul alocat.

Al doilea speech i-a aparținut Elizei Penciu. Eliza a vorbit mult despre proiectele pe care le-a creat și pe care le desfășoară cu regularitate în cadrul Muzeului Astra…chamcham, din respect pentru pasiunea cu care Eliza lucrează acolo și cu care vorbește despre el… Complexului Național Muzeal ”Astra” Sibiu, there! Mi-a rămas întipărită în memorie vocea caldă și dezinvoltura cu care Eliza ne povestea ce ”fain” e tot ce lucrează ea. A doua parte a discursului ei purta riscul de a întrista puțin audiența… însă Eliza a vorbit foarte puțin despre încercarea grea pe care i-a pregătit-o viața. Am aflat puțin mai multe detalii de la mama ei, seara, la cocktail… Cu sau fără aceste detalii, un lucru am reținut despre Eliza. E un om care și-a găsit locul, care își urmează pasiunea și care are puterea de a fi fericit indiferent de greutăți. Ce bine-ar fi de-am fi toți atât de norocoși!

Al treilea speech i-a aparținut domnului Lucian Vințan. Domnul Vințan a prezentat în termeni cât se poate de omenești preocupările sale în domeniul cercetării arhitecturilor de calcul. Finalul este însă cel care a fost memorabil… ”orice ai face, țintește excelența!”. Și concluzia mea la sfârșitul acestui discurs e următoarea: dragilor, care îi suntem și sunteți studenți domnului Vințan, bucurați-vă de poveștile dânsului de viață, de frământările pe care și le spune și de sfaturile pe care le dă… cei de la TEDxSibiu nu s-au bucurat de această încredere din partea dânsului.

Teodor ”Fane” Tulpan a avut un discurs plin de povețe și de replici memorabile. Pe lângă cele de mare însemnătate și foarte motivaționale, unul tragicomic s-a regăsit ulterior pe buzele audienței… ”c-așa-i în România, dacă nu poți ajuta omul, măcar încurcă-l”. Fane a venit pregătit, cu filmuleț despre reușitele sale rulând în spate, cu microfon handsfree, cu discursul bine învățat. Un om care știe ce înseamnă pregătirea înainte de escaladarea unui munte, nu a sărit peste această fază nici înainte conferinței. Eu am rămas totuși cu o întrebare după discursul lui… sau mai mult după introducerea care i s-a facut. De la ce vine ”Fane”?

Următorul speaker a avut poate cel mai potrivit ton al vocii și construcție a discursului. Cristina Bazavan, redactor șef al revistei Tabu. A vorbit despre momentul critic în care revista Tabu era să moară. Din păcate, subiectul nu a avut încărcătura emoțională pe care și-ar fi dorit-o, însă am observat și de această dată pregătirea cu atenție a discursului. A încercat să facă o paralelă între momentul de cădere al revistei cu un salt cu parașuta. A implicat și o problemă personală a uneia din colegele ei ce a coincis cu momentul căderii revistei, moment în care parcă povestea a devenit puțin cam prea poveste. Și Dansez pentru tine ar fi fost o emisiune pe placul meu daca nu ar fi implicat cazurile sociale. Anyway, încă un om cu pasiune pentru ceea ce face și un discurs în spiritul TED.

Pfui, mai am trei oameni… am obosit

Next on the list, John Ketchum. Fondatorul festivalului de filme de un minut Filminute. A pornit de la un filmuleț de familie, și de la ideea că un film bun este acel film care transmite ceva. Și a demonstrat că într-un minut se pot transmite destule. Îmi amintesc că povestea vieții lui și-a schimbat locația destul de des. Că a venit în România pentru că i se oferise o funcție mare în cadrul Connex, cu gândul că va cunoaște o țară nouă și va pleca după câteva luni către alte meleaguri. N-a mai plecat.

Penultima vorbitoare a fost Liana Buzea, inițiatoarea proiectului Let’s do it, Romania. Liana a fost singurul vorbitor de naționalitate română care a ales să vorbească în limba engleză, motivându-și alegerea prin dorința ca și cei doi străini din sală (Scott Eastman și John Kethcum) să primească mesajul ei ”first hand”, și nu prin intermediul sistemului de traducere simultană… un alt plus al conferinței, by the way. Prinicipalul lucru pe care l-am reținut de la Liana a fost următorul: atunci când pornești un proiect de o asemenea amploare, trebuie să fii conștient că reușita va fi a proiectului, nereușita îți va aparține personal. Și ideea cu nereușita și cu responsabilitatea ei, i-a fost amintită cu foarte multe ocazii de-a lungul desfășurării proiectului. Încă un lucru… deși nu am reținut câți ani are, Liana arată a copil de 20 de ani. Și în mod sigur nu are mult mai mult. Și a scos 200.000 de oameni la scormonit în gunoaie. How’s that for passion and an achieved goal?!

Ultimul speaker a fost domnul Constantin Chiriac. Cu talentul său actoricesc, domnul Chiriac a făcut show. Îmi amintesc că a povestit anumite întâmplări de pe parcursul dezvoltării FITS. Am reținut că atunci când a avut ceva de discutat cu un domn, ”a chemat două fete frumoase și l-a abordat”. În traducere pentru mine, afacerile se fac cu fetele în poală :) Discursul a fost încheiat printr-un moment teatral, cu domnul Chiriac recitând ceva despre inima lui, vorbind tare, răspicat și ajutat de către organizatori cu fundalul sonor corespunzător. Și în aplauzele îndelungate, ce i se cuvin oricărei piese de teatru.

Ăsta a fost TEDxSibiu, ediția I. Organizatorii au părut hotărâți să plece la drum în organizarea celei de-a doua ediții. Hai noroc și la mai multe!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *